Fiecare început are și un sfârșit...Fiecare om se naște și apoi moare.Poate că în viață nu este nimic corect,iar ceea ce considerăm că este corect defapt o iluzie prefăcută de mintea noastră în realitate.Lucurile pe care nu le vedem,devin treptat vizibile,iar lucrurile pe care obișnuiam să le vedem de obicei încep să dispară puțin câte puțin și să le simțim lipsa...
Realitatea iși arată adevarata față,extrem de crudă pentru unii și deosebit de dulce pentru alții...
Brusc,globul de cristal în care trăim se sparge,iar aura de venin cuprinde..Ne trezim dintr-o dată printre străini,în mijlocul unei mișcări neîncetate ce ne amețește și ne dă fiori.
Trupul îmi îngheață...culoarea îmi dispare treptat,cu pași repezi.E toamnă!Lumea perfectă,ideală pe care o știam s-a transformat acum în obscuritate.Am simțit in interiorul meu cum se sparge fiecare iluzie,fiecare speranță,iar eu eram atât de neputincioasă...Parcă te și văd în fața mea,același chip angelic,aceeași privire angelică privire care m-a cucerit.
Vreau să te strig,să fii iar aproape de mine,dar nu mai am curajul!
Crudul destin m-a schimbat,nerecunoașterea m-a schimbat...și totuși o nouă speranță a incolțit în sufletul meu pentru a-mi reda aripile de care am nevoie pentru a putea zbura spre infinit...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu