Plouă. În luna iulie. Ploaie torenţială.
E ciudat să plouă aşa acum. Când m-am trezit azi dimineaţă nu înţelegeam foarte bine ce se întâmplă.
M-a trezit telefonul. Vibra de undeva din pat. Visam că mama mă conectase la un aparat legat de picior care vibra. Apoi mi-am dat seama că de fapt e telefonul.
Aveam planuri pentru ziua de azi. Dar aşa...dacă plouă...stau în casă.
Stau în camera mea, în pat, cu laptopul în braţe şi ascult Chris Brown.
Picaturile de ploaie se lovesc de geamul meu şi dezordinea veşnică din cameră mă linişteşte.
Nu-mi place să îmi fac ordine în cameră. Îi stric farmecul. Pe birou sunt trântite două genţi şi nişte haine. Pe noptieră am o farfurie cu biscuiţi cu cremă de ciocolată şi un pahar mare cu ceai. Ăsta fusese micul meu dejun. Perdeaua roz face camera să pară roz. Oricum este roz...un perete este roz. Încă doi pereţi sunt mov. Şi unul este alb. Îmi iubesc patul. E cel mai confortabil pat din lume. E al meu. Camelutsa e lângă mine în pat. E cu mine în pat în fiecare noapte, de fapt. E girafo-camila mea. Şi pe ea o iubesc.
Lângă pat, pe jos am o sticlă cu vin roşu, un prelungitor şi jurnalul. Iubesc într-un fel zilele astea în care ştiu că dacă nu vreau, nu trebuie să fac nimic. Pot să lenevesc toată ziua fără să am vreo activitate.
Dar îmi lipseşte totuşi o ţigară. Trebuie doar să aştept să rămân singură.
O să mă duc pe balcon şi o să fumez o ţigară savurând fiecare fum.
În curând o să plec la mare. O să plec la mare cu prietenii mei .Noptile in Costinesti vor fii geniale.
Ah...marea. Cât de dor îmi poate fi de ea. De nisip, de plajă, de apă. De muzică.
De lumea de acolo.
Dar încă sunt acasă. Şi încă plouă.
Ciudată ploaie pentru luna iulie...
Dar îmi place...
Azi nu trebuie să fac nimic...nici măcar nu trebuie să mă îmbrac.
Hello Kitty stă perfect pe mine. Pe un fundal alb. Cu mâneci scurte. Tricoul cu Kitty...lenjeria şi o pereche de şosete.
