SOME PEOPLE BLAME OUR GENERATION , BUT HAVE THEY EVER STOPPED TO THINK WHO RAISED US ??

vineri, 22 octombrie 2010

Revendic suflet pierdut


Ramane in noapte agitat si nu poate sta locului...Intins pe un cearsaf murdar precum gandurile lui..Cu paharu de metaxa pe masa din dreapta lui,ia chibritu de pe jos si isi aprinde un cui...Nici nu poate inghiti, nici nu poate clipi ca in zadar realizeaza ca se chinuie zi de zi. N-are nevasta, copii.N-are servici doar chirii pentru o casa jegoasa parca arsa din temelii.Si e ciudat, nici el nu stie cum rezista insista sa nu se roage pentru el,el nici nu exista.Chiar daca viata-i trista el nu-si plange-n batista,tara la facut soldat si are inima inchisa..Afara incepe sa ploua, face o miscare doua spre sertarul unde are un pistol din '89....Si-l priveste cu zel,nimic nu mai e la fel ii povesteste toate clipele grele prin care a trecut el.......Paharu-i gol acum, tigara numai scoate fum ...Trage aer in piept... [ CONNECT-R - REVENDIC SUFLET PIERDUT] Mi-a placut foarte mult aceasta strofa,si d'aia m-am gandit ca ar fi dragut sa o postez.

vineri, 15 octombrie 2010

Without him


Tranteste usa de la lift.se cauta in toate buzunarele.chei nenorocite.gata.are doua chei si 1000 de zorzonele atarnate pe inel.usor slabita impinge usa si arunca geanta langa cuier.isi lasa paltonul,desface nodul de la esarfa,scoate bratarile si le arunca pe birou,desface nasturii de la camasa,scoate cureaua de la pantaloni,merge cu ei in vine pana la baie,ii pune in cosul de rufe si isi strange parul intr-o coada,musca buza si desface capsele de la sutien,ramane in sanii goi si se aseaza la fereastra,deseneaza o floare pe geamul aburit.se aseaza in genunchi si incepe sa-si roada unghiile.se ridica,se duce in bucatarie unde fumeaza o tigara.stinge tigara intr-o farfuriuta alba.bea putina cafea din ceasca lui.avea miros de el.iese si tranteste usa.intra in camera.era printre amintiri.poze impreuna,camasi si chiloti,tricouri si cravate.plange usor fara sa mai stie de ce.se intinde pe covor si inchide ochii.

duminică, 3 octombrie 2010

Dor..

Să duci vara cu tine...amintiri din Costinești caută într-un anotimp ca niciunul!Pescăruși zbat între aripi imagini cu valuri,fragmente dintr-un țărm zbuciumat de mare..
Plâng și strig,strig și plâng..ducând vara cu mine..poveri..Până unde ? Până când ?