Toate trec...

Au murit zilele in care noptile mele erau albe si pline.Au inviat somnul si goliciunea.Ma leaga.Totu-i secat,alb,liber...Nu e nici macar un firicel de fum sau un strop de cola,o muzica buna,o poza tare ori un gand aiurea de a iesi.A murit odata cu minusculul vis implinit.
Hainele subtiri au pierit in sifonierul maro,iar asternutul s-a ingreunat.Un cearsaf,o patura,o lacrima.Si asta-i pentru ca aproape orice lucru vesel pe care il faceam a murit din vina toamnei.Halal emotie de toamna...Mai e cerul care te-a alungat si el chiar plange cu zilele...si se infurie si varsa si mai mult si se linisteste si ma plictiseste.Stropii sunt gratii,pamantul e plin cu smoala.Un singur drum mai e curat,drumul spre chin.
A murit inspiratia,a inviat pentru cateva clipe si va muri peste alte cateva clipe.S-a dus curetenia de pe pervaz.Acum e incarcat de praf si se ineaca din ce in ce mai mult in panze.Au pierit visele mele frumoase si au aparut cele cu S,H si TERMINAT.
S-a sfarsit tot ce era acum mai putin de o luna.Nimeni nu are timp,chef de mine,de distractie.Stay home and die,people!Dar inainte,spune-ti-mi:
Cand s-a dus cuibarul si cine l-a omorat pe Jack?

Ore, minute, secunde...

Soare, mare, vară...
Toate au trecut incredibil de repede.
Ce ciudat, iar am ajuns în luna septembrie.
Încă e cald afară, dar cât timp va mai dura? Nu mult...asta e sigur.

Totuşi e ca un nou început. Dintr-o dată sunt alte obiceiuri, alţi prieteni, alte locuri, alte feţe. Şi totuşi e doar un alt an şcolar.

Dar nu, acum e diferit. Acum sunt mai fericită decât am fost vreodată.

Oare cât va mai dura starea asta bună? De obicei nu ţine prea mult, dar de o lună jumate' totul e perfect.

Poate că acum nu se va termina...

Magia de toamnă e răspândită peste tot. Vagi amintiri de acum un an par să se suprapună pe momente asemănătoare care se întâmplă acum. Tot ce a fost se estompează şi rămâne mult loc care abia aşteaptă să fie umplut de lucruri frumoase, de momente perfecte, de...de...el?

El...da...el e unul dintre motivele principale ale stării mele de fericire.
E un sentiment ciudat, de fapt. Ceva ce nu am mai simţit până acum. E replica mea favorită dar despre care ştiam că nu se va îndeplini niciodată. O replică pe care am tot spus-o...şi am tot repetat-o...şi care mi-am dorit să fie adevarată. Dar mereu încercam să fiu realistă, să conştientizez că "pentru totdeauna" nu există. Dar acum e altfel. Acum sunt sigură că există. "Pentru totdeauna" pare acum ceva posibil, sigur chiar.

E un sentiment ciudat, aşa cum am mai spus. În mintea mea mai există o voce, undeva departe care îmi spune să nu îmi fac iluzii deşarte. Să nu îmi pun toate speranţele în ceva efemer. Dar acum nu o mai aud. E prea departe...e...estompată...

N-am cum s-o mai ascult. Nu cu el lângă mine...El care face timpul să stea în loc, săruturile să dureze o veşnicie, resursele iubirii să nu se termine.

Poate nu va dura o veşnicie...Poate că durează doar de câteva clipe. Timpul e ceva relativ acum. Nu mai există ore, minute, secunde. Există doar el, care dilată orice unitate de măsură a timpului în cea mai lungă secundă...o secundă care durează o eternitate.

Şi ce dacă se va termina cândva? Noi doi tot o să fi petrecut o eternitate împreună. O secundă infnită, perfectă, interminabilă, de neînlocuit.

Fericirea este un lucru marut..

Ea: Cum poţi da vina pe mine, într-un moment ca acesta?
El: ...
Ea: ADIO!
El: Libertatea...Poate iţi vei da seama într-o zi ce anume caut şi de ce nu am reuşit să găsesc acel lucru alături de tine.

Dar ea nu îl mai aude. A trântit uşa cu putere şi a alergat în pat cu lacrimile şiroind pe obraji. Şi a stat acolo mirosind bluza pe care el a uitat-o. Şi nimeni nu ştie cât timp a durat acea inerţie în care se prăbuşise. Nimeni nu ştie ce s-a întâmplat cu el, dacă a găsit ceea ce îşi dorea sau nu...

Tot ce îmi mai aduc aminte e că într-o zi am zărit-o de la balconul meu.
Stătea la geam şi zâmbea. Îi zâmbea soarelui, le zâmbea păsărilor, îi zâmbea cerului. Zâmbea lumii întregi, şi întreaga lume îi zâmbea.
Şi atunci şi-a dat seama că adevărata fericire nu depinde de altcineva, ci de ea însăşi. Că lumea nu se va termina niciodată şi că fiecare sfârşit reprezintă un nou început.

Şi asemenea păsării Phoenix ce renaşte mereu din propria-i cenuşă, aşa şi inima noastră poate face acest lucru de multe multe ori. Pentru că "iubirea" nu a fost niciodată sinonim cu "eternitatea" şi asemenea unei flori, iubirea este efemeră. Începe şi se termină. Şi când se termină, nu trebuie să o regretăm, trebuie să fim fericiţi şi să apreciem că măcar o dată în viaţă am simţit iubirea şi spre deosebire de alţi oameni mai puţini norocoşi, noi, cei ce am iubit cu adevărat cândva, chiar cunoaştem măreţia şi frumuseţea acestui sentiment unic şi în acelaşi timp atât de comun.

Vise spulberate

Fiecare început are și un sfârșit...Fiecare om se naște și apoi moare.Poate că în viață nu este nimic corect,iar ceea ce considerăm că este corect defapt o iluzie prefăcută de mintea noastră în realitate.Lucurile pe care nu le vedem,devin treptat vizibile,iar lucrurile pe care obișnuiam să le vedem de obicei încep să dispară puțin câte puțin și să le simțim lipsa...
Realitatea iși arată adevarata față,extrem de crudă pentru unii și deosebit de dulce pentru alții...
Brusc,globul de cristal în care trăim se sparge,iar aura de venin cuprinde..Ne trezim dintr-o dată printre străini,în mijlocul unei mișcări neîncetate ce ne amețește și ne dă fiori.
Trupul îmi îngheață...culoarea îmi dispare treptat,cu pași repezi.E toamnă!Lumea perfectă,ideală pe care o știam s-a transformat acum în obscuritate.Am simțit in interiorul meu cum se sparge fiecare iluzie,fiecare speranță,iar eu eram atât de neputincioasă...Parcă te și văd în fața mea,același chip angelic,aceeași privire angelică privire care m-a cucerit.
Vreau să te strig,să fii iar aproape de mine,dar nu mai am curajul!
Crudul destin m-a schimbat,nerecunoașterea m-a schimbat...și totuși o nouă speranță a incolțit în sufletul meu pentru a-mi reda aripile de care am nevoie pentru a putea zbura spre infinit...

30 de lucruri pe care nu le suport

1.Prietenii falsi
2.Sa mi se spuna ce sa fac
3.Sa fiu pedepsita
4.Sa ma trezesc dimineata
5.Mama
6.Minciuna
7.Mosii care vaneaza scaune in tramvai si metrou
8.Fetitele de 12 ani care n-au altceva in cap decat ruj roz si baieti
9.Incapatanarea cand nu e cazul
10.Persoanele egoiste
11.Cei care te judeca dupa aspect,nu dupa ce gandesti
12.Lasitatea
13.Tupeul nesimitit
14.Fetele care dau mereu vina pe baieti.Uneori suntem si noi exagerat de vinovate
15.Rasul fals
16.Jignirile ironice care te ranesc
17.Inselatul intr-un cuplu
18.Blondele artificiale cu radacini negre si ochelari de soare extra-mari
19.Linguseala
20.Cand ma minte cineva si are impresia ca il cred
21.Isteria
22.Zapada
23.Perversiunea
24.Vecina lu' Blaxi,Pateu
25.Fetele care se dau cuminti si defapt cand au ocazia o sug la orice colt de bloc
26.Promisiunile aiurea
27.Intarzierile la o intalnire
28.Surorile si fratii bunicilor,vecinele batrane care nu te-au mai vazut de 3 ani si te apuca de obraji cu un ranjet fals zicand " vaiii mamica ce mare te-ai facut.parca ieri erai cat un pitic de gradina" HATE THIS
29.Cocalarii care asculta manele pe bulevard
30.Pozele facute langa soba de teracota