Uneori ma simt in pragul disperarii.Nimeni nu mai stie ca sunt in viata.Probabil ca au ajuns la concluzia ca am murit.Poate ca s-au si resemnat cu ideea mortii mele.Pe de o parte,exista situatia prezenta-cea reala.Dar,pe de alta parte,sunt situatiile viitoare la care stau aici,asezata pe pat si ma gandesc:la baiatul pe care-l voi iubi din adancul sufletului;stiu ca n-am sa pot iubi numai pe jumatate;stiu ca am in mine un preaplin de dragoste,ca ma voi arunca in dragoste cu toata fiinta mea,ca imi voi pierde inima, trupul,mintea si sufletul pentru un badaran ca EL,care ma va insela.O simt.La inceput,in visurile mele,totul este tandru si rational in viata mea cu el.Dar sunt constienta ca in realitate nu va fi asa.Totul va fi pasiune si violenta.Gelozie.Disperare. .Amaraciune.Ceva va muri in mine.Si va suferi si el.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu